Iscat-am frumuseţi şi sensuri noi

Închid ochii şi îmi amintesc clipele din autobuzul N9, în noaptea de după concert, când am simţit că nicio orchestră din lume nu poate acoperi notele grave ale cuvintelor ei. Precum clădirile din Londra, plecând dinspre Trafalgar Square spre vestul îndepărtat, mă făceam tot mai mică, sperând ca autobuzul să nu se oprească niciodată, să... Continue Reading →

de când nu Iarnă

M-a ispitit căldura și am gustat din soare. Nu știu dacă Ea mă mai cunoaște. Își va da seama că am trișat și se va răzbuna că nu am fost loială. Caut încă scuze să hibernez. Cele două grade prăpădite şi cei trei fulgi de nea care s-au aşezat pe pieptu-mi plin de decoraţii imaginare... Continue Reading →

am rămas fără mine

Cu fiecare vis, cu fiecare autobuz, tren, avion, cu fiecare om pe care îl întâlnesc, cu fiecare anotimp, noapte sau zi, cu fiecare vârf de munte sau adânc de mare, capăt o nouă formă precum obiectul sculpturii unui Brâncuşi neobosit şi (încă) nehotărât asupra umbrei Domnişoarei Pogany. Sunt eu, sunt tu, sunt vecina ta de... Continue Reading →

Blog at WordPress.com.

Up ↑