Şeherezada

Să evoci firimituri din poveşti spuse în avion, să construieşti pe seama altora, să fii calic şi egocentric, căci altfel cum să te apuci de scris ?

Fusese căsătorită cu un diplomat român care lucra la Ambasada Iranului, în Teheran, unde şi locuise vreme de 5 ani până când a realizat că se iroseşte. Îi trebuia o viaţă a ei, cu decizii şi greşeli personale,  frământări şi certitudini.

Povestea că îi trebuise o pauză de la ritmul de lucru infernal ca arhitect în Bucureşti, aşa că, a văzut o oportunitate şi a luat-o, fără să se gândească prea mult la consecinţe. Nu se plângea, avusese nevoie de pauză şi cumva venise la momentul potrivit. Lucra independent la proiecte de design interior însă doar când avea timp şi chef – avea clienţi vechi în care avea încredere şi cărora le emitea facturi doar o dată pe an.

Banii nu fuseseră niciodată o problemă, spunea că primea suficienţi doar pentru că era soţie de diplomat şi îşi permitea cumpărături prin pieţele Teheranului, dar şi mici vacanţe cu fetele. Se împrietenise cu alte neveste de diplomaţi, toate obligate de circumstanţe să-şi lase cariera şi să îşi urmeze consorţii într-o lume nu mereu prietenoasă şi deschisă, mai ales pentru europence.

Au mers, la un moment dat, şi pe o plajă destinată exclusiv femeilor, unde au fost nevoite să lase telefoanele la intrare. Povestea amuzată cum iraniencele de altfel osândite să fie acoperite din cap până în picioare, se dezlănţuiau ca pe plajele de nudişti din Eforie Nord şi îi părea rău că nu putea să facă un instantaneu.

Nu îi plăceau evenimentele organizate de Ambasada Iranului, pentru că acolo participau şi alte românce căsătorite cu iranieni, patroni de case de schimb valutar, deschise în majoritatea lor, după anii 90. Nu avea ce discuta cu ele, ba mai mult, se simţea ruşinată să le vadă venind ca ţoapele, îmbrăcate sumar şi coţopenite pe tocuri.

După câţiva ani, a realizat că şi iubirea, atât de puternică la început, devenise din ce în ce mai difuză, încât a făcut-o să recunoască, cu o nonşalanţă delirantă, că în ultimul an se învoiseră să rămână împreună că „dădeau bine la poze”. S-a mutat în scurt timp înapoi în Bucureşti, iar el a plecat într-o nouă misiune în Egipt.

De data aceasta, venise la Londra să petreacă revelionul alături de noua ei cucerire, un jurnalist britanic, pasionat de România, şi mai cu seamă de românce. Să fi avut ceva peste 35, judecând după adâncimea ochilor şi mulţimea evenimentelor ce îi marcaseră parcursul vieţii. Nu am întrebat-o cum o cheamă, deşi mi-ar fi plăcut să o chem într-o zi să-mi decoreze apartamentul – mi-a dat un vibe bun şi părea că ne-am fi potrivit în capricii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: